Comuna Berzasca

 

 

 

Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m,aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eselnita si Dubova, în apropiere de orașul Orsova Romania .Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege a lDaciei și este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptura in piatra din Europa. Omul de afaceri și istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004.

Dimensiuni

Chipul lui Decebal este înalt de 55 m și lat de 25 m.

Locul realizării sculpturii este în apropiere de orasul ORSOVA, în zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), pe malul stâng al Dunării, acolo unde adancimea fluviului este cea mai mare: 120 de metri.

Câteva dimensiuni fizionomice ale chipului sunt:

• lungimea ochilor: 4,3 metri
• lungimea nasului: 7 metri
• lățimea nasului: 4 metri.

Sculptarea basoreliefului

Statuia lui Decebal de pe Dunare

Ideea construirii acestui basorelief i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, și a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpiniști să îl termine, realizarea lui costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari.

În comparație cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpiniști, chipul regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui.
Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului Roman Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de inaltime, caldura, vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apa cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tona de dinamita.

Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilogrameîn spinare.

Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuia să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 și de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfășurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operațiune la fel de grea și riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.

Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpiniști au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condițiile de lucru aproape insuportabile.

Din cauza acestor condiții dificile de lucru au avut loc și câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câțiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susținere de pe cablul de susținere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniștii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpiniști a fost mușcat de o viperă ascunsă într-un punct de susținere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.

Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălțime de șapte metri) s-a fisurat și era în pericol să se desprindă și să cadă. S-a renunțat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranță. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment.

Construcția chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004.

Semnificația chipului

Tabula Traiana

Chiar în fața basoreliefului, dar pe malul sârbesc, se găsește de aproape 2000 ani o placă memorială antică („Tabula Traiana„), având 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marșul trupelor imperiale romane spre Dacia și a comemora victoriile Imperiului Romanasupra regatului dac în Războiul din 105-106, dar și finalizarea drumului militar roman al lui Traian.

Sub capul lui Decebal a fost săpată în stâncă o inscripție în latină: „DECEBAL REX – DRAGAN FECIT” („Regele Decebal – făcută de Drăgan”).

Iosif Constantin Drăgan a scris numeroase cărți despre istoria dacilor și a tracilor („Noi, tracii”; „Imperiul Romano-Trac”, „Mileniul imperial al Daciei”), intenționând să construiască în orașul Cluj și o copie în mărime naturală a Coloanei luiTraian, proiect care nu s-a mai concretizat. Tezele sale sunt asociate cu protocronismul și extrem de controversate în rândul istoricilor profesioniști.

Prin modelarea acestui chip în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să comemoreze, dar să și demonstreze contribuția românilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componența sa daco-tracă.

 

LALEAUA GALBENA

 

 

 

 

 

 

 

 

La Cazanele Dunării, în județul Mehedinți, se află o rezervație de Lalele galbene. Este vorba de o specie de lalele unică în lume, protejată prin lege. Ea s-a înmulțit spontan numai pe versanții muntoși din sud-vestul țării și a devenit o atracție pentru sutele de turiști care ajung la pensiunile din Clisura Dunării. Dar poate fi văzută doar din vaporașele cu care se plimbă turiștii, pentru că – din fericire, zona în care crește este foarte abruptă și nu se poate ajunge la ea.

Laleaua galbenă din zona Cazanelor Dunării a fost observată pentru prima oară  în anul 1884 de botanistul ungur Vincze von Borbas, care a scris despre ea în Foaia Asociațiunii Transilvania.

 

‘’Se spune  că în legătură cu lalea galbena circulă și o legendă potrivit căreia demult o fetiță a fost maltratată de mama vitregă izgonită de acasă pe aceste tărâmuri, și atât de mult a plâns fetița ajunsă în această zonă, încât lacrimile ei s-au transformat în lacrimi de lalea galbenă.’’

 

Turiştii care vor să admire această lalea unică în lume pot ajunge mai aproape de versanţi cu o barcă. Localnicii se ocupă de transport şi joacă şi rolul de ghid.

După ce o văd, turiştii sunt impresionaţi de frumuseţea ei.

Pentru că este o specie protejată, nimeni nu are voie să culeagă Laleaua galbenă de Cazane. Amenda pentru orice fir rupt este de 10.000 de lei.

Traseul spre Vârful Trescovăt

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă ajungeți pe Clisura Dunării, cea mai frumoasă belvedere o să o gasiți dacă urcați pe Vârful Trescovăț. Traseul este deosebit iar bucuria trăită când ați ajuns în vârf este nemărginită. Locul de plecare este situat la 13 km de Berzasca, fix in dreptul muzeul arheologic de pe malul sârbesc, și este marcat printr-un panou mare informativ și o săgeată de direcționare. Deși pe panou, timpul estimativ este de 8 ore, traseul de 10 km si 500 m diferenta de nivel se parcurge lejer și cu multe pauze în maxim 5 ore. Marcajul este realizat cu un triunghi rosu și pe mai multe portiuni este inexistent. Din acest motiv, vă recomandăm să utilizati un dispozitiv GPS.

Parăsind soșeaua, începem urcarea spre vârful ce se ridică măreț deasupra ochilor noștrii, tot timpul excursie. După câteva serpentine, ajungem la un prim punct intermediar al traseului, o casă părăsită. Deja, în spatele nostru preliștea este superbă și suntem nerăbdatori să vedem “spectacolul” de pe vârf. Trebuie să fim atenți, pentru că poteca ce trebuie să o urmăm este cea în urcare, și nu cea din partea stângă, pe care am fi tentați să o urmăm de la acest sălaș. Traseul continuă cu o scurtă urcare pieptiș și urmează o curbă de nivel spre stânga. După o trecere peste un izvor, începem și porțiunea mai seriosă de urcare ce ne va purta de la 350 la 755 m. In cateva minute, ajungem într-o poiana și trebuie să urmăm poteca în partea dreapta spre varf. La 30 de minute de la această poiana suntem în punctul de intersectie cu traseul de coborâre. Din acest moment, traseul este comun atât pentru urcare, căt și pentru coborăre. Urmăm spre dreapta traseul, în urcare, pentru a ajunge pe vârf, în punctul de belvedere de unde putem vedea cum Dunarea a reușit să iși creeze un curs spectaculos printre munții. Priveliștea nu poate fi descrisă în cuvinte și tot ce vă pot spune este că îți taie respirația. Vărful Trescovăț este locul acela unde iți dorești să oprești timpul în loc și nu te mai saturi să privești, iar pinul negru de Banat este un element floristic deosebit ce completează peisajul.

Se spune ca locurile frumoase sunt mai greu accesibile, totusi vârful Trescuvăț face parte din categoria obiectivele turistice spectaculoase din Banatul Montan accesibile ușor oricarui drumeț, iubitor de natură.

Traseul Ciucaru Mare 1 :

Acces direct din DN 57, din centrul localităţii Dubova, la cca. 100 m de sediul Primăriei Dubova pe sensul de mers spre localitatea Sviniţa. ;lungime traseu aprox. 5 km, timp mediu de parcurs cca. 21/2 ore .

Este marcat cu un triunghi echilateral galben pe fond alb, pe arborii din imediata apropiere a potecii .Pe parcursul traseului intalnim patru puncte de belvedere care iti incanta ochiul si-ti bucura sufletul , sunt locurile de unde poţi admira Cazanele Mari şi Veliki Strbac, de pe partea sârbeasca a Dunării

 

 

Traseul Ciucaru Mare 2 :

Acces de pe drumul naţional DN57, la ieşire din localitatea Dubova spre Moldova Noua , aproximativ 2 km distanţă de la primăria Dubova, prin locul numit de localnici “poiana popii”. Lungimea traseului aproximativ 1,6 km, timp mediu de parcurs cca 1ora , maxim 2 ore ambele variante.

Este marcat cu un triunghi echilateral albastru cu margine albă ,pe arbori şi pe pietre din imediata apropiere a potecii.

Traseul ecoturistic urmează poteci de munte, care parcurg păduri de stejar, de fag şi pajişti. Punctele de belvedere, nu puţine la număr, sunt locurile de unde poţi admira Cazanele Mari şi Veliki Strbac, de pe partea sârbeasca a Dunării. După 10-15 minute, traseul ecoturistic se bifurcă, o potecă şerpuind spre platoul Cazanelor Mari, iar o altă potecă te duce direct la nivelul Dunării.

 

 

Traseul Ciucaru Mic :

 

 

 

 

 

 

 

 

Acces de pe drumul naţional DN57,la intrarea în golful Dubova dinspre Orsova, pe partea dreapta, in imediata apropiere a parcarii auto;lungimea traseului aproximativ 3 km, timp mediu de parcurs cca 2 ore.

Este marcat cu un triunghi echilateral roşu cu margine albă, pe arbori şi pe pietre din imediata apropiere a potecii . Traseul ecoturistic urmează poteci de munte . Punctele de belvedere, nu puţine la număr, sunt locurile de unde poţi admira Cazanele Mici şi Mali Strbac, de pe partea sârbeasca a Dunării.

Traseele au un grad mediu de dificultate. Efort fizic moderat care nu necesita pregatire fizica speciala .

Echipament necesar : imbracaminte lejera, usoara, ( de preferat pantalon lung, pentru ca se strabat palcuri de arbusti ), palarie sau sapca pentru soare si incaltaminte adecvata pentru munte ( talpa cu mare aderenta ), bidon cu apa .

 

 

 

 

 

 

 

 

Incursiune in Pestera Ponicova :

 

 

 

 

 

 

 

 

Pestera de la Gura Ponicovei este cea mai spectaculoasa si mai mare pestera din Clisura Dunarii – galeriile sale insumand 1660 m .

Accesul in pestera se face de pe uscat, din DN57 la cca. 1 km de Primaria Dubova spre Moldova Noua, pe valea Ponicovei , parcurgand un chei de cca.500 m pana la gura pesterii, unde se coboara pana la nivelul galeriei active . Parcurgand galeria activa, cca. 300m, se ajuge la Dunare.

Galeriile pesterii sunt dispuse pe mai multe nivele, cele inferioare fiind active .

Dintre galeriile fosile cea mai spectaculoasa este galeria Concretionara cu Sala Coloanelor. Aici apa si timpul au creat stalactite si stalacmite de forme si marimi diferite, domuri si coloane, etc…( pentru a vizita aceasta galerie este necesar sa fiti insotiti de un ghid ).

Timpul mediu de vizitare a pesterii este de cca. doua ore, prezinta un grad mediu de dificultate, nu necesita efort fizic deosebit, este nevoie de lanterna ( o sursa de lumina la 2-3 pers. ), nu este amenajata .

PESTERA VETERANI

Legendele locului mai spun ca prin spartura din peretele pesterii, dimineata, intra o raza de soare ce cadea exact pe altarul pe care dacii sacrificau pasarile pe care le ofereau ca ofranda zeilor. Povestea pare sa fie confirmata de cantitatea mare de oase de pasari, gasite de arheologi in interior. Romanii, impresionati de aceasta istorie straveche, dar si pentru ca grota oferea un foarte bun loc de supraveghere a navigatiei pe fluviu, au ridicat in interior niste ziduri, i-au mai facut cateva intarituri si au transformat-o intr-o mica cetate, pe care au botezat-o „Peth”.

Pestera Veterani isi are originea numelui dupa cel care a fost aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebes si care a refortificat pestera la sfarsitul secolului al XVII-lea.

Aurul din locul sfant al dacilor

Legendele spun ca vestitul tezaur din argint al imparatesei Mariei Tereza apartinand Imperiului Austro – Ungar sau comorile tarului sarb Obrenovici ar fi ascunse intr-o caverna inchisa cu stanci.

Printul Serbiei din vremea lui Cuza ar fi trecut in Romania cu 80 de cai care carau saci cu aur.  Se mai spune ca singurul indiciu al locului unde este comoara, este o piatra pe care este incrustat un sarpe.

De asemenea, staretul Nicodim, descendent al neamului Basarab, ar fi ascuns o comoara insemnata intr-o pestera din Clisura Dunarii.

Se poate ajunge la Pestera doar pe apa

La pestera Veterani nu poti ajunge decat pe apa. Cunoscuta si sub numele de „Pestera lui Veterani“, „Pestera din Pinza Curii“ sau „Pestera Piscabara”, grota este situata la o inaltime de circa 70 de metri deasupra apei, cu o lungime totala de 173 de metri si o latime de 40 de metri.

In anul 1400, imperiul austriac ridica aici o fortareata. In 1692, fortareata este condusa de generalul austriac de origine italiana, Friedrico Veterani. La sfarsitul secolului XVII-lea, Imperiul Austriac ridica peste ruinele fortaretei romane ziduri groase de 2 m si inalte de 4 m, construind un avanpost militar fortificat. Grota putea adaposti maxim 250 de soldati si era folosita ca refugiu in urma atacurilor turcesti din acea perioada.

Fantana din centrul grotei a fost construita de prizonierii turci. Pestera a fost si adapostul haiducilor, in timpul celor doua razboaie mondiale, grota era folosita ca adapost pentru munitie si hrana.

Vizitarea pesterii se face neaparat cu echipament adecvat si asistati de un ghid speolog. Pestera poate fi vizitata in tot timpul anului.