Comuna Berzasca

                                     Întâmpinarea Domnului

În această zi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pământească a lui Iisus Hristos (Luca 2:22-40). După 40 de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii.

După Legea lui Moise, femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile.

La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării.

Maica Domnului nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului, scrie calendar-ortodox.ro.

Tradiţii şi obiceiuri de sărbătoarea Întâmpinarea Domnului

Este bine ca femeile să ducă pruncii spre închinare la Biserica. Când copilul face 40 de zile după naștere, mama îl aduce la Biserica că și „Mama lui Iisus”. În numele familiei, ea îl dăruiește că ofrandă lui Dumnezeu și-l închină la altar.

Credincioșii cinstesc Icoana Maicii Domnului pentru spor și sănătate în această zi. Acest obicei mai poartă numele de „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeția lui Simeon„.

Tradiția spune că părinții își ungeau copiii cu untură de urs ca aceștia a fie puternici și sănătoși, fiind convinși că puterea ursului ii este dăruită pruncului.

Se zice că dacă ursul își vede umbra înseamnă că va mai dura până se va încălzi, așa că se reîntoarce în culcușul lui.

Bătrânii povestesc că puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului neobișnuit al ursului, numit Al Mare sau Martin. Pentru a câștigă simpatia și bunătatea ursului, oamenii puneau pe poteci vase cu miere și bucăți de carne. Puterea acestui animal este transmisă asupra oamenilor, în special asupra copiilor.

Tot în această zi are loc „Tarcolitul viilor„, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori.

În Transilvania, bărbații merg să taie și să lege via. Din crenguțele de vită își împodobesc pălăriile și fac o petrecere la care dezgroapă o sticlă de vin din anii trecuți.

     Ziua ursului

   Ziua ursului este sărbătorită în România şi de către alte popoare europene la 2 februarie, la aceeaşi dată cu Ziua marmotei, marcată în zone din Statele Unite ale Americii şi Canada. Ambele au în comun elementul de predicţie a vremii pentru următoarea perioadă.

Ziua ursului a fost sărbătorită de majoritatea popoarelor europene la aceeaşi dată. Ursul a avut un rol calendaristic deosebit la populaţiile nordice care l-au asimilat cu Luna, deoarece dispare odată cu sosirea iernii şi reapare primăvara, se arată în lucrarea „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Ion Ghinoiu, Editura Elion, 2002). „Schimbarea anotimpurilor indicată de urs prin dispariţie iarna şi apariţie bruscă primăvara a reprezentat probabil motivul pentru care acesta se numără printre animalele-oracol, de prevedere şi orientare în timp”, conform lucrării menţionate.

De Ziua ursului, la Stretenie şi de sărbătoarea Întâmpinării Domnului în calendarul creştin, se spune că ursul iese din bârlog şi îşi priveşte umbra. Conform tradiţiei, el îşi priveşte umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceaţă şi nu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu şi bea o gură de apă şi îşi vede de treburi prin pădure. Dacă timpul este frumos, cu soare şi îşi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile. Oamenii din popor asociază comportamentul ursului cu timpul capricios de la sfârşitul iernii, aşa cum şi Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul primăverii. De asemenea, se crede că, în această zi, timpul este favorabil pentru observaţii meteorologice şi astronomice. Agricultorii ştiu cum va fi vremea după comportamentul ursului şi pot face prognoza timpului optim al culturilor de peste an.

Ursul a intrat în mitologia popoarelor încă din paleolitic. La vechii greci, ursul era asociat oarecum cu zeiţa Artemis, divinitate a lunii şi vegetaţiei, vestalele ei fiind îmbrăcate în blană de urs. Nimfa Calisto şi fiul ei au fost transformaţi de Hera în constelaţiile ursului, respectiv Ursa Mare şi Ursa Mică. La celţi, ursul era simbolul şi emblema clasei războinicilor. Unii istorici consideră că numele zeului Zalmoxis (Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) – considerat zeul suprem din panteonul geto-dacic, Marele Reformator al religiei geto-dacilor – ar deriva din cuvântul Zalmos, care înseamnă ”piele de urs”, deoarece atunci când s-a născut a fost învelit cu blana acestui animal.

Conform legendelor populare, Moş Martin ar fi fost, în vremuri imemoriale, un om obişnuit, morar sau păstor în satul său, indică lucrarea „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Ion Ghinoiu, Editura Elion, 2002).

Ziua ursului, cunoscută şi ca Martinul cel Mare, este la mijlocul celor trei zile succesive ale Martinilor de iarnă, sau Sân-Martinii. În credinţa populară, puterea acestui animal este transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, prin îndeplinirea a diferite obiceiuri şi practici magice. În această zi, ursului nu i se spune pe nume, ca o dovadă a caracterului său divin, ci se vorbeşte despre el, cu respect, folosind denumiri precum „Moş Martin” sau „ăl Bătrân”. Toate aceste ritualuri sunt menite să apere gospodăriile de agresiunea urşilor.

În 2021, ursul Baloo, mascota vie a staţiunii montane Straja, din judeţul Huneadoara, a prevăzut iarna grea din Masivul Vâlcan, în Valea Jiului, intrând în hibernare la începutul anului, mai exact pe 3 ianuarie. Îngrijitorii afirmau la finele lunii ianuarie 2021 că este pentru prima oară când Baloo hibernează atât de mult timp. Baloo a prevestit perioada de iarnă bogată în zăpadă în staţiunea Straja, unde la 31 ianuarie 2021 stratul de zăpadă în staţiune a depăşit 1,20 metri.

Sărbătorirea Întâmpinării Domnului (Candlemas) a apărut în creştinism drept ziua în care credincioşii merg cu lumânări la biserică pentru binecuvântare, pe care apoi le duc acasă pentru a le proteja locuinţa în restul iernii. Credinţa populară ce implică şi prezenţa unui animal în tradiţii ar fi apărut în Germania, aminteşte site-ul www.timeanddate.com. Potrivit folclorului german, dacă bursucul (sau ariciul, conform altor surse) îşi vede umbra în ziua de Candlemas va urma o „a doua iarnă sau încă şase săptămâni de vreme rea”. Germanii ar fi dus această tradiţie în Statele Unite ale Americii, în regiunea de astăzi Germany din Pennsylvania. Cum acolo nu trăiau bursuci, a fost ales un alt animal care hibernează. Astfel s-a ajuns la Ziua marmotei, conform www.groundhog.org.

Prima celebrare ar fi avut loc în 1886, în Punxsutawney (orăşel din vestul statului Pennsylvania, SUA), Ziua marmotei rămânând consemnată în ziarul local. În prezent, Ziua marmotei (Groundhog Day) reprezintă ocazia de a lua lucrurile mai puţin în serios pentru a uita de monotonia iernii, potrivit sursei citate. Cea mai faimoasă marmotă din lume, Phil, prezice când se va încheia iarna: în cazul în care nu îşi va vedea umbra, primăvara începe să se instaleze, spune tradiţia.

Marmota este aşteptată în fiecare an de sute de oameni pentru a afla previziunile meteorologice. Ritualul este acelaşi an de an: grăsuţul rozător se trezeşte în dimineaţa zilei de 2 februarie asaltat de camerele de luat vederi şi de reflectoare, pe fondul uralelor şi aplauzelor. Membrii unui grup care a jurat să susţină marea tradiţie a Zilei marmotei, ce poartă frac, cămăşi albe, cu joben şi papion, îl trezesc pe Phil şi anunţă predicţia sa. Groundhog Club joacă un rol important în organizarea acestei zile, în timpul anului membrii clubului ocupându-se de îngrijirea marmotei.

Marmotă alpină, Munţii Retezat, 12 august 2015.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

Groundhog Day a devenit o sărbătoare populară în multe oraşe din SUA. Manifestările ocazionate de această sărbătoare au luat amploare din 1966, când au început să fie transmise în direct la televiziune. Filmul „Groundhog Day”, din 1993, ce îl are ca protagonist pe actorul Bill Murray, a făcut oraşul american Punxsutawney celebru în întreaga lume.

Cum vremurile se schimbă şi tradiţiile evoluează, organizaţia pentru drepturile animalelor PETA a transmis o scrisoare la 28 ianuarie 2020 prin solicită ca Punxsutawney Phil să nu mai fie chinuit pentru acest ritual şi să fie înlocuit cu o marmotă – robot cu inteligenţă artificială, care chiar poate prezenta prognoza. „Prin crearea unui Phil cu inteligenţă artificială, veţi putea păstra Punxsutawney în centrul Zilei marmotei, dar într-un mod mult mai progresist” – afirmă organizaţia.

La începutul lunii februarie 2021, celebra marmotă Phil din Punxsutawney a prezis încă şase săptămâni de iarnă, mare parte din teritoriul Statelor Unite fiind acoperit la acea dată de un strat de zăpadă. Potrivit tradiţiei, marmota a fost scoasă din vizuină în Gobblers Knob, un deal de la periferia oraşului Punxsutawney. Cum Phil şi-a văzut umbra, speriat, s-a ascuns înapoi în scorbură, acest lucru însemnând, conform tradiţiei, că iarna nu se apropiase încă de final. AGERPRES/(Documentare – Ruxandra Bratu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)