Valea Sirinia.
MANASTIREA ORTODOHA ROMANA ‘’SIRINIA’’ CU HRAMUL ‘’SFANTUL NICOLAE’’ (SEC.XII.XVI)
S-a descoperit datorita sapaturilor arheologice effectuate in anul 2002 pe malul drept al raului Sirinia in perimetrul numit dupa traditia orala locala romaneasca ‘’La Manastire’’ care toponim pastrata cu sfintenie pana in vremea de azi dovedeste vechimea si continuitatea habituala a populatiei romanesti, majoritare in aceasta zona cat si o foarte buna conservare a adevarului istoric, trasmis cu atata fidelitate si precizie pana la noi.
Ca monument istoric apartine perioadei de mijloc a Evului Mediu, sfarsitul sec XIV-lea sau primei jumatati a secolului XV-lea dupa analogiile de plan cu alte biserici ortodoxe romanesti construite in aceeasi perioada (Vodita, Tismana, Toplonita, Visina, Prislop, Cozia, Bradet, Snagov, Mraconia s.a ).
In anul 2002 au fost indentificate ruinele bisericii manastirii aflate la nivelul fundatiei cu adancimea de 0.80 metri si latimea de 1.10 metri constand intr-o zidire de piatra de rau si roca de calcar cioplita prinsa cu mortar.
Planul bisericii se prezinta de tipul triconic simplu, cu dimensiune15/9metri, avand pronaosul de forma trapezoidala ( 4,80/4,10/ ,40/4,40metri), decrosat, naosol dreptunghiular ( 3,80/4metri si trei abside semicirculare alipite (la est e altarul), pe flancurile carora se vad talpile celor patru stalpi (pilastri) care au sustinut candva turla central, cu diametrul de cca. 3metri.
Dupa planimetrie, biserica Manastiri medieval Sirinia apartine stilului architectonic eclezial byzantine de tip athonit, care s-a raspandit in toate tarile ortodoxe, cu precadere in mediul monahal, indeosebi din secolul al XI-lea inainte, atingand maxima lui receptare in secolele XIV-XV, odata cu miscarea isihasta, cand devine ‘’stilul unic si official al bisericilor ortodoxe’’ de pretutindeni, pana azi.
Manastirea Sirinia este atestata documentar doar in actele otomane numite ‘’deftere’’ din anii 1554-1573, cu numele ‘’Manastirea Sirinia, Sfantul Nicolae’’ (Manastir i Sirinya, Isveti Niqola’’), care se face referire si la satele romanesti din vecinatatea ei: Sirinia ( pustiit in annul 1554) si cele populate, Drencova, Berzasca si Debeli Lug.
Manastirea Sirinia si satele invecinate se aflau in domeniul cetatii medieval Drencova 9Dranco0, care era unul dintre numeroasele castre de daco-romane aparare si supraveghere a tarii la Dunare, ale carui ruine se vad si azi in apele, la lcul unde a fost portul fluvial al comunei berzasca si care cetate apartine in Evul Mediu familiilor de cnezi romani Nicolae Bizerea si Mihail Cerna.
In perioada medieval, Clisura Dunarii apartinea districtului de Almaj si Mehadia, facand parte din Banatul de Severin, care depindea canonic de Mitropolia Severinului, ce avea ca sufragana Episcopia Mehadiei. Aceste familii de cnezi au ctitorit Manastirea Sirinia, pe vremea domnitorilor Mircea cel Batran (1386-1418) sau Dan al II-lea (1420-1431) ai Tarii Romanesti, care cuprindea si Banatul de Severin , ce se intindea pana la hotarul Bazias, Muntii Semenic, Caransebes, Hateg si aveau in stapanire cate 30 de sate romanesti, intre care unele proprietati erau in zona Baziasului, Bistrei si Poganisului, aceste familii cneziale avand functi de conducere in Banat.
In timpul ocupatiei turcesti, manastirile din Clisura Dunarii au apartinut canonic de Mitropolia Ardealului (din 1552 pana in 1698) si o vreme, de Mitropolia Tarii Romanesti, in timpul domnitorului Mihai Voda cel Viteaza (la anul 1595).
Se cunoaste ca la inceputul stapanirii austro- ungare, in annul 1719, s-a cerut autoritatilor sa recucereasca E piscopia Ramnicului ca urmasa a Mitropoliei Severinului cu Episcopia sufragana a Mehadiei, Episcopul Ramnicului-Severin, ‘’urmand a fi numit de Constantinopol, iar nu de arhiepiscopul de la Belgrad’’. Din cauza unitatii Greco- catolice, care dezmembrase Biserica Ortodoxa din Ardeal, cautand sa impuna acceptarea noi doctrine si supunerea fata de scaunul papal, Episcopul Ramnicului- Severin nu mai putea sa ceara obladuirea Mitropoliei Ardealului.
Nu se cunosc date precise legate de incetarea inexistentei Manastirii Sirinia si nici despre manastirea de pe Clisura Dunarii de care au amintit ‘’defterele’’ turcesti, dar cert este ca toate aceste manastiri, nefiind consemnate de-a lungul timpului in niciun document sau statisticii ale Patriarhiei sarbe, ele n-au facut niciodata parte din jurisdictia ei, cum s-a inceract sa se afime in mod eronat. (Ca dovada, Manastirile invecinate Bazias, Zlatita si Cusici, din aceiasi perioada, sunt consemnate).
La 28 iunie 2015, Manastirea medieval Sirinia a fost reactivata, prin punerea pietrei de temelie a noii Biserici a Asezamantului Monahal-Schitul Sirinia cu hramurile ‘’ Sfantul Ierarh Nicolae al Mirei Lichiei’’ si Sfintii Apostoli Petru si Pavel’’.
